Moara şi Crucea

Acesta este tabloul:

Iar acesta este filmul:

Vine noaptea, bine-mi pare

E clar: urmează o aliniere a planetelor în sistemul de joc al Barcelonei pentru că în ultima vreme visez enorm şi intens. Dintre visele în care m-am scăldat (şi care poti fi menţionate în public) trec în revistă cîteva, poate vreun Dante Alighieri sau vreun psihiatru hoinar mi le interpretează pro:

• participam la un festival de metal pe scena căruia trebuia să cînt alături de vechea mea formaţie din liceu, live, la repezeală, o melodie pe care nu o ştiam; îmi sufla cineva versurile şi îmi intona uşor linia. Din păcate m-am trezit exact în momentul exprimării  juriului, format din adolescente cu blugii tăiaţi şi părul descîlcit. Damn!;
• am intrat în Bagdad şi alte capitale orientale, alungîndu-i pe americani şi talibani, după care popoarele mi-au făcut cadou cea mai mare smochină din lume;
• Traian Băsescu ieşea din televizor şi-i pocnea pe telespectatori. A, stai un pic, ăsta nu e vis, e o ştire-şoc din Caţavencii;
• am visat că aşa de bun continuă să fie sistemul educaţiei în care lucrez de cîţiva ani, în special cu tinerii, încît m-am trezit şi la 4 dimineaţa am scris dintr-o peniţă o scrisoare de protest (trebuie să-l intreb pe Haza şi pe alţii, daca o public-ăm acum sau mai aştept-ăm, dacă o semn-ăm sau etc.);
• mergeam prin pădure şi cum se făcuse frig am aprins un foc din veveriţe, să ne încălzim. În loc de vreascuri erau multe veveriţe uscate ;

(To be continued. Or not.)

Internauţi în ţări străine. Astăzi: Ţara Galilor

Recent, Curtea de Justiţie Europeană a respins cererile de filtrare şi interzicere ale conţinutului online ilegal. [Sursa: BBC]  Aceste filtrări ar fi trebuit făcute de către ISP-işti. Cum în România utilizarea reţelelor de tip torrent este principala formă de propagare a materialelor piratate, lucru suportat şi de infrastructura superioară pentru lăţimea de bandă, vrem să ştim cum stau lucrurile peste canal, dar nu numai în ceea ce priveşte legalitatea materialului online, ci din perspectiva întregii experienţe Internet.

E-Motion: Ce trebuie să faci dacă te-ai stabilit în Cardiff si vrei, fireşte, cît mai repede Internet acasă?

Adina Bompa: Păi cam ce faci şi-n România: te duci la furnizor cu o factură (orice apropie numele tău de adresa la care vrei internet), alegi un tip de abonament în funcţie de viteza pe care ţi-o doreşti şi aştepti. Eu am aşteptat o lună; în cazul meu, soluţia pentru a avea cît mai repede internet acasă a fost să-mi iau un dongle şi să încarc, timp de o lună, paginile web fără poze ca să mă asigur că-mi ajung cei 4 giga până vine netul adevărat.

E-M: Există vreo politică a furnizorului de servicii Internet de filtrare a conţinutului ilegal?

A.B.: Nu ştiu să aibă nici un fel de filtre în ceea ce priveşte conţinutul ilegal.
Eu m-am împiedicat doar de-o chestiuţă pe mobil, în care furnizorul îmi cere să mă autentific ca având peste 18 ani cînd vreau sa citesc ştirile de pe gandul.info. De unde deduc că au ceva reglementări care se referă la protecţia minorilor.

E-M: Înseamnă că ai putea folosi conţinut ilegal. Crezi că ar exista riscuri?

A.B.: Pot şi folosesc. Există riscuri, bineinţeles. Dar, recunosc, sînt ceva mai atentă decît în ţară. Încerc să fur de pe net în cantităţi mici, să limitez pe cît se poate viteza de download. Fur cărţi cu nesimţire; consider că dacă există xerox în bibliotecile universităţii, un pdf nu-i mai grav; am, cum s-ar zice, acoperire morală . Pentru filme şi seriale folosesc streaming-ul pentru că e mai comod.

E-M: Consideri că mişcările tale online sînt mai atent monitorizate decît în România?

A.B.: Nu monitorizate în sensul Big Brother, dar dacă foloseşti banda pentru un timp mai îndelungat (cum e cînd încerci să descarci un film în HD) îţi limitează automat viteza de transfer pentru cîteva ore. Asta acasă, la universitate lucrurile sînt diferite. Download-ul de fişiere mari este verificat de serviciul de IT al universităţii, deci este exclusă piratarea în cadrul ăsta. În cazul în care faci studii tehnice şi e nevoie să rulezi programe în reţeaua universităţii, e bine să te asiguri că au toate licenţă; serviciul de IT va fi foarte prompt în a-ţi recomanda dezinstalarea oricărui program piratat.

E-M: Exista si alternative. The Dark Internet…

A.B.: Foarte bune pentru zile mai negre…

E-M: Cît timp stau galezii în Internet?

A.B.: Destul de mult timp, bănuiesc; mă gîndesc la colegii mei mai vîrstnici care sînt foarte activi pe Facebook. În plus, e foarte practic să fii online: toate facturile se pot plăti online, supermarketurile au servicii de livrare la domiciliu pentru cumpărăturile online, City Council are online costumer support.

E-M: Cum stă la capitolul infrastructura WiFi universitatea la care înveţi?

A.B.: Cardiff University stă foarte bine la capitolul ăsta. Ne bucurăm de WiFi în toate clădirile universităţii – în sălile de curs, cantine, biblioteci, clădirile studenţeşti, centre de training, săli de gimnastică şi tot aşa; unde-i logo-ul universitătii este, sigur, şi-un hot spot. Accesul se face prin reţeaua eduroam, foarte trendy între instituţiile de învăţămînt superior din Europa. Bineînţeles, au acces la internet doar studenţii (reţeaua e facută în aşa fel încît atîta timp cît eşti student la o universitate eduroam, poţi avea acces la internet în toate celelalte universităţi afiliate) şi personalul universităţii.

Adina Bompa trăieşte de un an în Cardiff şi urmează cursurile unui masterat în domeniul studiilor europene la Universitatea Cardiff.

The Tree of Life

Dacă Seinfeld e serialul despre nimic, The Tree of Life este filmul despre tot. Ultima producţie a lui Terrence Malick încearcă să transpună în imagini conceptul arborelui vieţii/cunoaşterii reducîndu-l, pe cît posibil, la 139 de minute. Şi chiar dacă este un film despre tot, trebuie să recunosc că, în nici un caz, filmul nu este despre Sean Penn. Adică sîntem obişnuiţi cu apariţiile fugare ale unor mari actori (vezi The Thin Red Line), dar nu am înţeles rolul lui Sean Penn, care ar fi trebuit, totuşi, să pună un fel de punct filmului. Poate că nu am văzut eu punctul – ce mai contează un punct în univers – dar Sean Penn trebuia să mai defileze pe ecran, că lua liftul sau aranja dosare, măcar vreo cinci minute, cu zgîrcenie.

Alăturînd acest aspect inserţiilor de imagini ultradigitale (celule, dinozauri, cosmos), mie unul, filmul mi s-a părut prea scurt. Da, da, ştiu că mulţi s-au plictisit după primele zece minute, dar cred că ori filmul trebuia să fie muult mai lung, ori muult mai scurt. Privită separat, viaţa familiei de americani (anii 50-60?) curge incredibil pe ecran şi ar putea fi privită ca un film în sine. Cadrele lungi, camera în mişcare sau, dimpotrivă, tăierile bruşte de cadre şi voice-over-urile cu propoziţii şi fraze scurte, meditative şi mai ales muzica – la mine primează în aprecierea aproape a oricărui film – toate sînt îmbinate magistral.

Însă, spre deosebire de The Tree of Life, The Thin Red Line reuşeşte să fie o capodoperă pentru că nu ţinteşte acest lucru. The Three of Life pare că-şi propune să fie the ultimate movie. Sînt un pic dezamăgit pentru că aşteptam filmul de vreo doi ani. Şi cu toate că sînt un consumator casnic (preferabil mall-ului, anyway) pentru că nu mai sînt Cinematografe în Iaşi, l-am văzut în condiţii excelente, am apreciat calitatea imaginilor, şoaptelor etc. Dar, la sfîşit, nu-mi dădeau pace întrebările despre rostul unor pasaje sau inserturi, în loc să meditez la cum trebuie trăită viaţa şi la ce e bună ea.

---

Joc: Băieţii – excelent; Brad Pitt – bun; Jessica Chastain – excelent; Sean Penn – ? Am pierdut unul din cele două minute în care apare pentru că mă înecasem cu o alună.
Imagine şi muzică – excelent.

IMDB: The Tree of Life, 2011

Proverb ceh

Marii hoţi îi spînzură pe cei mici.

(Proverb ceh)