Stop-poziţii pentru scris

vinieta_denousPentru că blogul meu e necrofag şi mai găseşte cadavre ale unor texte de aiurea, am găsit pe blogul lui Haza un răspuns la ce ne animă să lucrăm cu text sau, dimpotrivă, ce ne inhibă, precum şi despre  modul în care scriem (teme, proiecte, în general).

Întîi un plan foarte amănunțit. Foarte amănunțit înseamnă că trebuie cizelat și șlefuit ca Steaua Sudului, zile întregi, pînă la perfecțiune. După nestemata cu titlurile, subtitlurile, metodologia, trebuie al doilea plan, cel de lucru statistic, în care văd, concret (îmi zic eu) cîte zile mai am la dispoziție și cît ar trebui să scriu ca să mă încadrez. Și, de-acum, intervin mustrările de conștiință și auto-flagelarea și incep să înjur munca la primul plan. Dar mă liniștesc, oarecum, pe parcurs, pentru că știu din experiență, de-acum, că sigur am să duc capitolele neterminate, note cu greșeli, fără diacritice etc., și conștient că am să găsesc o scuză savantă, pe drum, înainte de predare. Desigur, nu contează prea tare scuza, pentru că e esențial să duci totul impecabil și oricum nu e omenește posibil să faci acest lucru. Pentru cine are nevoie de scuze, sfatul meu e să lucreze pe dispozitive mobile, pentru că numai astfel se poate alege dintr-un potpuriu de scuze bine ticluite.

438a404cf60bb22b99e9981472c5ff4dCînd încep, în sfîrșit, îmi trebuie un editor simplu, fără opțiuni și brizbrizuri – plain text. Laptop pe lîngă mîini, eu stau în poziții foarte ciudate, o anatomie nespecifică vertebratelor. A, și fără birou. Dacă trebuie să scriu la birou, foaia de hîrtie se transformă într-o siberie albăă, nesfîrșită. Liniștea e esențială, adică, exact cînd scriu, aud ce-și șoptesc muștele din parc și tot atunci se activează instinctul de distrugere a telefoanelor perturbatoare, indiferent de proprietar. Mai schimb poziția, pentru că amorțesc des și rău de tot, nu îmi mai simt jumătate de corp și probabil dematerializarea asta conferă textului o privire critică, prea blîndă, totuși, după umila mea părere și după rezultate.

Cam asta e cu temele impuse. Pe care le urăsc. După doi ani de scris în condițiile astea, afirm, public, da?, că urăsc această treabă și producție de documente, inutil întinse, la cerere, pe sute de pagini.

Cînd scriu de plăcere, nimic din ce e mai sus nu se mai întîmplă. Iau orice am la îndemînă și încep să scriu. De abia cind termin prima variantă, văd cît e ceasul și mă duc sa beau un pahar cu apă, să nu mor de deshidratare. Apoi corectez mult, după care începe înfrumusețarea tehnică și adaptarea la mediul grafic. Nu-mi place nici Word-ul și nici WordPress-ul, daca s-ar putea aș trăi numai cu Notepad și cu un singur font.

Mă duc să beau apă. 🙂

P.S: Era să uit de backup! Iar!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s