Personal branding, na, de ziua mea

Pentru că Alin nu poate să treacă prea uşor peste anumite challenge-uri, am să postez aici un link la replica dată acestui articol. Că mi-e greu să cred că poate fi citit din perspectiva a ceea ce noi, muritorii de rînd cu blog, înţelegem printr-un comentariu.

Am chelie. Începutul lucios de ieri, care pornea din centrul bilei, se întinde acum vertiginos, cîştigînd teren pe creştet, spre frunte. Am dinţi pătaţi de tutun, acolo unde nu-s prea multe ciobituri, care îmi zgîrie limba la fiecare limpăit, sonor sau nu, ce denotă o intelectualitate în suferinţă. Cînd las capul în jos, două valuri de guşă dansează pe gît. Sînt ca o rîmă cu burtă, slab, dar cu slănină afumată de la atîtea ţigări, pe la ţîţe şi pe şolduri. Am maţe fleşcăite, umflate şi întortocheate. Sînt un Ignatius al valvei. Trebuie să îmi descoamez ochii de puchini în fiecare zi, ca o mîţă leşinată. Dar cel mai rău e că sînt uituc şi ipohondru. Verific de 4 ori dacă am încuiat uşa înainte de culcare, îmi uit ţigări aprinse care cad pe lîngă mine, unele aprinzîndu-mă la propriu. Îmi imaginez toate bolile posibile, îmi ascult pulsul dimineaţa, la prînz şi seara. Dacă aş avea termometru, l-aş dansa la subraţ prin toată casă. Pe ritm de puls. Tehno. Mă înec în cafea şi vegetez pe spate, mai puţin în pat, mai mult pe scaun, unul cică ergonomic. Mă hipnotizează calculatorul. Nu mai plec din faţa lui. Dacă aş putea dormi uitindu-mă la monitor, aş face-o. Schimb laptop-uri şi telefoane mai des decît îmi schimb ciorapii. De unde şi mirosul IT din preajma-mi. Etc.

Mi se spune în galenă că nimic din toate astea nu e adevărat, că sînt doar primele simptome ale unei midlife crisis de Scorpion negativist (scuzaţi pleonasmul). Că de fapt rîd molipsitor, cînt şi dansez cu străşnicie cu muzica la maxim, imit animale din desene animate, am degete de şcolar care aleargă pe pianina conectată la Reason, sînt vesel şi mă joc ca un adolescent în călduri. Cei care m-au cunoscut pentru prima dată îmi dau doar 23 de ani, cu 6 mai puţin decît în realitate. Mă îmbrac ca un “new yorker” (sigur pe el, după cum a explicat Fil). Beau şi mult lapte. Sînt cuminte… Cînd nu sînt obraznic şi îi bag cozorocul în ochi bunică-mii făcînd-o knock-out în încercarea de a-i săruta mîna. Dar făcînd-o şi mereu să rîdă. Pe ea şi pe prietenii mei. Care mă sună şi mă înjură cînd eu, speriat de telefon, de pe vremea cînd eram cu adevărat mic, mă dau de ceasul morţii să nu răspund. Cică dacă aş vrea, aş fi un bun role model şi animator.

Ce nobil!

Dar ştiu eu mai bine…

Ză Wishlist

• Set şurubelniţe mecanică fină.
• Căşti stereo handsfree HTC Touch Cruise (din cîte cunosc, disponibile doar aici)
• 10 eclere cu cappuccino (de la Select)
• Lanternă profesională (cu tot cu baterii)
• Cartelă Orange de 12 euro
• 4 baterii CR2032
• Mihail Bulgakov – Corespondenţă. Jurnale
  
• Mihail Bulgakov – Diavoliada şi alte povestiri
• Lenovo ThinkPad T61 (anyone? )

Legendă:

tăiat = deja primit
portocaliu = există o promisiune din partea cuiva

Van Google

Simbata, 4 martie, 16:00. Apa potrivita. Dus in cada noua, ca locatie, cam zebrata de rugina. Operatiune reusita dupa asediu pe flancuri si frontal. Hai, de acum, ca nu intru in amanunte moi. In fine, razboi fara pierderi exista, dar mai rar. Deci nu se aplica. Mi s-a infundat urechea. E groaznic. Nu mai aud stereo, ma dezechilibrez si imi amintesc pataniile de acum doua veri, cind am fost privat de trilurile mertanelor de pe strada si de new-entry-urile motanilor in calduri. Nasol. Sa vedem ce facem. Citeva sfaturi, nu tin. Silvia scrie pe messenger sa stau aplecat. Stau. In timp ce scriu. Tot degeaba. Freaca, sterge, lustruieste, nimic. Innebunesc. Ma uit la playlist si ma intreb daca o sa trebuiasca sa deschid de acum mp3-urile cu un internal viewer in cod masina. Solutia asta finala nu mi se pare rezonabila, dar bine ca exista.

Ma intorc la baie sa rezolv. Imi dezasamblez urechea sa o analizez mai bine. Sper sa o pot monta inapoi. Daca nu ajung la rezultatul scontat, am sa intru pe Google sa aflu cum te poti iluziona stereo cu o singura ureche. Ca de pictat nu ma apuc.

Ha? Ati spus ceva?

Articol preluat de pe J-Log, din March 4, 2006 in sectiunile: Jurnale, Andrei Stipiuc. Sint 2 comentarii.

Visit Earth!

Pe mister Thompson l-a lovit o strachina in cap in timp ce depana o antena a satelitului METSAT cu un oarecare numar acolo. Mister Thompson a sunat la Nasa special sa intrebe care e problema, cine gateste prin spatiu si care ar fi cel mai apropiat fast food, ca el s-a saturat de paste verzi. De la Nasa i s-a transmis ca asa zisul strat junk space a capatat proportii ingrijoratoare. Adica, in jurul Terrei s-a format in timp o bariera gravitationala de fiare vechi, oale, masini de spalat, cauciucuri, ciubote, saboti de frina si alte unelte dispensabile, toate iesite din uzul calatoriilor galactice ale cosmonautilor paminteni.

De cucuiul domnului Thompson s-a ocupat sotia la o ciorba de burta, dar de atmosfera terestra care arata ca o albie de porci nu are cine sa se ocupe inca. O explicatie plauzibila a din ce in ce mai rarelor cercuri din lanurile de porumb: cu desavirsire, Terra nu mai este de mult destinatia estivala pentru cei mai multi dintre extraterestri.

Asta imi aminteste de versurile lui Martin Walkyier de la Skyclad:

Planet Earth is great to visit – It’s great to visit
(but you wouldn’t want to live there.)

Sa traiti ecologic!

Articol preluat de pe J-Log, din August 1, 2006 in sectiunile: Pulsuri, Andrei Stipiuc. Sint 352 comentarii.

argomedia.ro

In sfirsit e gata si pot rasufla usurat, dupa 3 luni de clocit si o luna de lucru efectiv. Situl argomedia e gata. Ma felicit si ii felicit si pe stimatii mei colegi, alaturi de care sper sa facem treaba buna.

Gata, de acum aveţi treabă! Să staţi cu ochii pe noi, pe ce creăm, pe ce scriem. Cu înţelepciune şi ochi format ca bufniţele. O să vă dăm marfă de calitate în fiecare săptămînă, iar dacă vreţi şi mai mult de la noi decît să ne urmăriţi cînd alte site-uri nu se încarcă, aveţi mai jos adresa noastră.

PS: nu uitaţi să ne adăugaţi in Bookmarks!

Viata lunga!