E clar: urmează o aliniere a planetelor în sistemul de joc al Barcelonei pentru că în ultima vreme visez enorm şi intens. Dintre visele în care m-am scăldat (şi care poti fi menţionate în public) trec în revistă cîteva, poate vreun Dante Alighieri sau vreun psihiatru hoinar mi le interpretează pro:
- participam la un festival de metal pe scena căruia trebuia să cînt alături de vechea mea formaţie din liceu, live, la repezeală, o melodie pe care nu o ştiam; îmi sufla cineva versurile şi îmi intona uşor linia. Din păcate m-am trezit exact în momentul exprimării juriului, format din adolescente cu blugii tăiaţi şi părul descîlcit. Damn!;
- am intrat în Bagdad şi alte capitale orientale, alungîndu-i pe americani şi talibani, după care popoarele mi-au făcut cadou cea mai mare smochină din lume;
- Traian Băsescu ieşea din televizor şi-i pocnea pe telespectatori. A, stai un pic, ăsta nu e vis, e o ştire-şoc din Caţavencii;
- am visat că aşa de bun continuă să fie sistemul educaţiei în care lucrez de cîţiva ani, în special cu tinerii, încît m-am trezit şi la 4 dimineaţa am scris dintr-o peniţă o scrisoare de protest (trebuie să-l intreb pe Haza şi pe alţii, daca o public-ăm acum sau mai aştept-ăm, dacă o semn-ăm sau etc.);
- mergeam prin pădure şi cum se făcuse frig am aprins un foc din veveriţe, să ne încălzim. În loc de vreascuri erau multe veveriţe uscate
;
(To be continued. Or not.)
Like this:
3 bloggers like this post.
Eu cum am prestat in visul tau? Stiam notele?
Ha, normal, toti stiau ce au de facut in afara de mine. Pina si Simbotin stia ce trebuie sa imi sufle