Sînt plin de admiraţie faţă de cei care reuşesc să deturneze un aparent bine comun în interes propriu. Sînt profund entuziasmat la gîndul soldaţilor care ridică heirupist anexele din jurul casei domnului general, la gîndul pacienţilor care bolesc recunoscători pentru lucrarea ştiinţifică a domnului doctor, la studenţii care îi fac cu abnegaţie tema domnului profesor şi, în general, la cei care sînt menţionaţi laudativ pentru participarea lor “activă” la împlinirea unei norme a şefului de conjunctură.
Mai cunoaşteţi cazuri? Aţi fost implicaţi în proiecte bazate pe voluntariatul vostru de pe urma cărora au profitat alţii? Sînt binevenite.
aprilie 10, 2009 la 2:15 am |
sa vedem… studenti, da. nu mai stiu daca au ridicat o noua lucrare de doctorat sau doar o statuie virtuala, dar parea sa merite efortul. so… 1 buc studenta litere adoptat + crescut pisica doar pentru a avea un subiect comun cu profesoara. rasplata – 10+loc rezervat in primul rand. next: studenta facut traducere de carte pe 2 lei pentru o suma simbolica + aprecieri substantiale. si… am auzit ca la tzibana (comuna tzibana) oamenii renoveaza case, amenajeaza peisagistic gradinile consilierilor locali pentru ajutorul social. cei care au spus “pas” inca asteapta banii de prin octombrie. ma opresc aici
aprilie 10, 2009 la 12:45 pm |
A, dar la Arhitectura studentii fac proiecte “scolare” unul dupa altul. Nu de alta, dar profesorilor de acolo le merg bine afacerile si cererea e mare.
Si primesc saracii viitori arhitecti mai multe note decat au nevoie pentru proiecte pe care n-ar trebui sa le faca.
Si mai stiu asa de muuuuuulte, multe cazuri.
aprilie 11, 2009 la 7:49 am |
In liceu (am terminat Artele), atestatul nostru nu se dadea pe o simpla bucata de hirtie. Profii s-au gindit ca ar fi mai bine sa le pictam pereti de cite zece metri lungime prin diferite licee (de parca in juma’ de metru de hirtie nu ti-ai fi dat seama daca omul are talent ori ba). Si dupa ce ca aproape mureai linga perete ca sa-ti termini “lucrarea vietii”, situatia iti era prezentata astfel incit aproape ca-i pupai mina profului ca a binevoit sa-ti gaseasca un loc in care sa-ti expui idile creatoare (impuse tot de ei in final). Am urit sfirsitul clasei a XII-a
.