Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, deşi nu cred că sufăr de vreo boală cunoscută, ameţesc pînă la vomă de la First Person Shootere.
Şi nu mai ştiu nici prin ce minune nu s-a rotit casa cu mine nici după 5 minute, nici după 10, nici după 20 de minute de Brothers in Arms – Hell’s Highway. M-a impresionat atît de tare atmosfera operaţiunii Market Garden, încît am terminat jocul de două ori. Şi aş mai sta cîteva zile cap-coadă cu Baker, Red, Corrion şi restul plutonului.
Nu am ochelari 3D, nici cel mai performant PC şi nici cel mai hipnotizant monitor, dar m-am simţit “acolo”.
Foarte mulţi au trecut, vrînd-nevrînd la Windows Vista, fie că e vorba de noul laptop cumpărat de la magazin, fie că e vorba de sistemul de operare instalat pe desktopul de acasă. Nu de puţine ori am pus mînuţa electronică pe cîte un fişier prelucrat în diferite aplicaţii Office sub Vista, pe care programul nostru echivalent din Xp nu îl putea descifra la nivelul diacriticelor.
Iată ce limbă trebuie să instalaţi în Vista, astfel încît colegii şi prietenii să poată citi textele lucrate de voi cu diacriticele dorite:
Start – Control Panel – Regional and Language Options.
În categoria Keyboards and Languages acţionaţi Change Keyboards.
În timp ce presa de trust şi de stat ne-a becalizat pînă am găsit în problemele Republicii Moldova o diversiune salvatoare (ca şi cele mai înalte moace ale statului), iertat fie-mi cinismul, guvernul s-a scremut şi a mai împins o măsură anti-criză salvatoare, depistînd încă o bubă purulentă a societăţii: profesorii cu salariile lor de zeci de milioane (nu-i aşa?), puturoşi pînă la împietrire, naivi, suciţi şi bampiri ai bugetului. Aşa că s-a gîndit cu capul că înainte de creşterea virtuală a salariilor de la 1 ianuarie 2010 numai bine ar prinde un “melanj” între cîteva concedieri şi scăderea în greutate a portofelelor cu vreo 300 de lei. Va fi o măsură genială, să creştem salariile după ce le micşorăm. Astfel, de fapt, vor putea rămîne la fel (nu-i aşa?) de umilitoare pentru fraierii tinerii din sistem.
Sînt plin de admiraţie faţă de cei care reuşesc să deturneze un aparent bine comun în interes propriu. Sînt profund entuziasmat la gîndul soldaţilor care ridică heirupist anexele din jurul casei domnului general, la gîndul pacienţilor care bolesc recunoscători pentru lucrarea ştiinţifică a domnului doctor, la studenţii care îi fac cu abnegaţie tema domnului profesor şi, în general, la cei care sînt menţionaţi laudativ pentru participarea lor “activă” la împlinirea unei norme a şefului de conjunctură.
Mai cunoaşteţi cazuri? Aţi fost implicaţi în proiecte bazate pe voluntariatul vostru de pe urma cărora au profitat alţii? Sînt binevenite.
… and that’s through it.
Publicat de Andrei Stipiuc 
Publicat de Andrei Stipiuc 
Publicat de Andrei Stipiuc 
