Şi atunci le-am spus: să rămînă doar cei interesaţi. Şi au rămas mai puţin de jumătate, dar nu din interes, ci dintr-o oarecare jenă.
Poţi avea un salariu motivant, o recunoaştere a profesionalismului didactic, atunci cînd nu vezi în ochii studenţilor tăi nici un licăr, nici o motivaţie sau speranţă, învăţămîntul se deşertifică. Pofta lor după cunoştinţe nu este mai mare decît după o Cola sau un covrig. Profilurile lor bat înspre auto-suficienţă, îmbîcseală şi o sfială nepăsătoare.
Şi atunci cum să tabloidizez învăţămîntul? Ce anume se cere de la mine? Ar trebui să ştiu cum să mă adaptez, pentru ca dacă nu mă adaptez, ruptura va fi fatală şi permanentă între mine, profesorul, şi studenţii mei. Siturile realizate pentru ei (fara colanţi strălucitori şi mulaţi) nu atrag, documentarele vizionate la proiector adorm, căutările pe Web după resurse şi informaţii proaspete plictisesc. Temele sînt o pestă, le fură timpul care, sincer, nu ştiu cum şi-l petrec. Dacă îi turez ameninţător prin materie, sînt un tartor şi risc, eventual, o scădere de salariu pentru totala dezaprobare pe care o întîmpin din partea lor, daca le flutur programe academice şi regulamente interne, sînt un comunist. Ce fac atunci? Cum tabloidizez învăţămîntul, orele, seminariile şi laboratoarele? Cum să îi admit pe actualii studenţi şi cum să îi integrez în lumea unde succes au piţipoancele şi cocalarii. Cum să le deschid ochii şi minţile că nu aşa ar trebui să fie o societate, că pregătirea lor are rostul de a-i determina să schimbe situaţii şi mentalităţi.
Nu am avut aceste probleme în cinci ani de cînd “predau”. Nu a fost nimic care să nu se poată cel mult corecta, modela. Aluatul era moale, impurităţile se puteau îndepărta. Acum însă s-au pierdut toate formele. Cînd, în cel mai bun caz, nu îmi petrec seminarul singur sau cu trei-patru studenţi, nu sînt întîmpinat decît cu o tărăgăneală monotonă. Nu mi s-a mai întîmplat pînă acum să nu mai fie apreciate interactivitatea, dinamismul. Am avut studenţi străluciţi, îmi petreceam ziua la şcoală de dimineaţa pînă seara pentru aceştia. Reuşeam să creez tot felul de modalităţi moderne de a-i păstra, de a le deschide mintea. De vreo doi ani, însă e totul tern. Impecabil.
Cînd nu ai cu cine, nici un dans academic din buric nu te mai salvează de la mîhnire.
P.S. Nu am generalizat pentru că există şi profesori care pot face subiectul unei analize de performanţă şi profesionalism sau mai degrabă de lipsă a acestora. M-am referit numai la mine şi la studenţii din anul al II-lea cu care din greu pot parcurge programa unei discipline plăcute, interesante, utile şi mai ales moderne.
martie 24, 2009 la 9:52 pm |
Da’ despre noi, modelele care am fost, de ce nu pomenesti nimic :p?
martie 25, 2009 la 6:17 pm |
Cred ca e prea mult sa spuneti despre noi ca suntem cei ai cocalarilor si-ai pitipoancelor si mai cred ca e prea mult sa dati vina numai pe noi. Domnule profesor, poate daca ati veni mai luminos la fata la ore, poate daca ne-ati mai zambi din cand in cand, poate daca ne-ati face sa ne fie rusine ca nu venim cu placere, fiind mai deschis fata de noi. O astfel de atitudine o are domnul Alexandru Condurache, de exemplu, sau cel putin sentimentele astea le-a trezit in mine. Chit ca orele cu el sunt la 8 dimineata, ajung mereu. Glumeste, ne intreaba, ne lasa sa gandim, dezbatem, gesticuleaza, se supara, ne spune “Multumesc” la sfarsit si simtim cu totii cand am avut parte de doua ore creative. Daca “Jurnalism online” ar fi la 8 dimineata, as ajunge doar pentru ca ne amenintati cu prezenta.
Mi-ar face placere nu sa vegetam la aceeasi tema enşpe mii de seminarii, cu istoria internetului si ce-au facut cei ce-au facut, ci sa invatam noi ceva. Nu zic, e interesant sa stiu cine a construit Yahoo, ce conflicte au fost, cati bani s-au cheltuit, dar doua ore mi se par suficiente, nu patru cum am avut noi cu tot cu testul, si-or mai veni pentru ca documentarul are mai multe parti. As vrea ceva practic, sa vad cum se face o pagina web, sa lucram pe scheletul ei, sa invatam siretlicuri, scurtaturi, sa folosim programe, sa ne impiedicam de termeni noi, te tehnici, sa invatam secrete, sa gresim. Uitandu-ne la un documentar n-avem cum sa gresim, nu ne solicita creierul prea mult, nici imaginatia, nici talentul, nici simtul estetic, nici nimic. Nu ma pricep la cum se face programa unui curs, la cum se organizeaza seminariile, la cat trebuie si din ce trebuie, dar eu simt ca asta as astepta sa fac la “Jurnalism online”. Cred ca asta e explicatia dezinteresului nostru, nu pitipoancele si nici cocalarii.
Sa ma iertati, stiu ca nu se face sa compari un profesor cu un altul, fiecare are stilul lui si unul e mai bun ca altul in functie de parerea studentilor, dar am vrut sa imi bazez argumentatia pe exemple.
martie 25, 2009 la 8:37 pm |
Ma bucur ca ti-ai exprimat creativitatea in acest mesaj, desi parerea ta anonim-colectiva este cu totul nefondata. Nu reiese de nicaieri ca “sinteti ai cocalarilor si pitipoancelor”. Compari Jurnalism Online cu disciplina tinuta de Alex Condurache, fara se te fi uitat la ce proiecte online am realizat cu fostii studenti, fara sa fi auzit vreodata de MoodInfo, POiana lui Iocan, Webmix, Zeppelin si enumerarea ar putea continua.
Opinia ta e nefondata, pentru ca vad ca nu ai parcurs din curiozitate nici macar programa. Acolo scrie, ce-i drept la sfirsit, ca sint 4 saptamini de practica in care o sa fiti cit de creativi puteti. Daca ar fi fost normal sa incepem cu acele saptamini asa s-ar fi si intimplat, insa pina acolo trebuie sa dobinditi niscaiva cunostinte etc. Pe http://jurnalistica.lit.uaic.ro/jo/ gasesti justificarile legate de materie.
Nu imi vorbi mie de fete luminoase cind primele mele intilniri cu studentii din anul al II-lea s-au petrecut intr-un mediu foarte intim: 6 studenti la o intilnire, 4 la alta intilnire si tot asa, cind nici nu se stia ce anume se face la ora. Imi pare rau ca documentarele nu va incinta, asta era si esenta mesajului meu, ca nu va incinta nimic. Pe tine te incinta productia video pe care o faci cu Alex Condurache si asta ma bucura, inseamna ca tot te mai preocupa ceva. Pe altii ii incinta sa poata invata cite ceva mereu, nu sa se creada genii producatoare. Din punctul asta de vedere nu imi pot permite, in 2009, sa fiti niste analfabeti ai Webului.
In final, am o veste tragica pentru tine: pina la perioada de “creativitate” pe care o astepti, urmeaza citeva seminarii tari de tot, in care trebuie sa mincati pe piine ceva cod HTML si CSS. Sa vezi atunci creativitate!
Cam atit, puteai sa te semnezi, nu era nici un resentiment din partea-mi, iar restul nemultumirilor le trimiteti titularului de curs aleonties@yahoo.com
martie 25, 2009 la 8:57 pm |
@Silvia: in mod sigur anul nostru a fost unul cool si orele de JO la fel de cool.
@Anul II: daca in anul II, la Jurnalism (!) nu ai curajul sa-ti recunosti opiniile, nu cred ca iti vei putea pune vreodata numele la finalul vreunei investigatii.
Apoi, Andrei are dreptate, nu spune nicaieri ca sinteti pitipoance si cocalari, ci ca de pitipoance si cocalari e plina generatia asta, nu a ta, nu asta vroiam sa spun, ci si a mea, nu sint cu mult mai mare de cat tine.
Orele lui Alex Condurache mi-au placut foarte mult si da, ma trezeam si eu de la 8 dimineata pentru ele, dar nu poti sa le compari. Cum nu pot spune ca-ti plac toate materiile. Si ai mai lasat sa se inteleaga si ca doar Alex are ore interesante si chiar stim cu totii ca nu e drept
Legat de partea in care spui ca vegetezi la aceeasi tema enspe mii de seminarii asta chiar e amuzanta. De-ar fi enspe mii de seminarii la JO
) Din pacate, din cate retin sint doar vreo 6-7. Si nu cred ca poti practica fara sa stii ce anume. Nu iti doresc sa faci asta, eu o experimentez acum, la un master la care trebuie sa fac pagini web in php fara a mi se explica ce e. Nu l-am invatat la Jurnalistica. Pentru ca am avut doar 6-7 seminarii de toate. 
Si mai cred ca Alex, de data asta Savitescu, nu v-a pus sa faceti stiri sau interviuri fara macar sa va arate cate un model sau sa vi le defineasca. De aia trebuie sa inveti inainte de a face.
Uite, daca mai intai ai fi citit cursurile lui Sandi sau te-ai uita la toate documentarele, ai fi aflat ca pe web un text nu se pune in calupuri greu de citit.
martie 25, 2009 la 9:42 pm |
Nu suntem noi vinovati (cei care am venit) de prezenta la ore, si atunci nu vad de ce sa suferim noi. De ce entuziasmul dumneavoastra se cantareste in cati studenti sunt in clasa? E mult mai usor sa lucrati in putini.
(Simona, iaca nu mai scriu in calupuri
)
Imi scrieti “inseamna ca tot te mai preocupa ceva”, insinuand ca nu sunt o cauza pierduta. Dar de ce ne luati din prima drept niste cauze pierdute? Asta m-a deranjat in postul de pe blog-ul dumneavoastra, ca ne catalogati din prima, pe toti, doar pentru ca 20 sunt mai rataciti si n-au calcat in G-uri. De unde ati tras concluzia ca “nu ne incanta nimic”? Doar pentru ca am vizionat doua documentare unde am stat cu fundul pe scaunele noastre? Ce puteam face mai mult? Pe multi ne-ati intalnit prima data, domnule profesor.
Si, ba da, am parcurs programa, am vazut cele patru saptamani de practica. Eu imi exprimam parerea despre cum vad eu ca intalnirile noastre pot fi mai placute, scurtand introducerile.
Sincer imi pare rau ca am raspuns acestui post si sa stiti ca am stat in cumpana daca sa semnez sau nu. Am preferat sa vad intai cum imi raspundeti dumneavoastra si apoi, eventual, sa ma semnez. Dar n-am s-o fac. Din start dumneavoastra ne-ati inchis portile, ne-ati jignit printre randuri in post si m-ati jignit si pe mine in comentariu, mai ales cu “nu sa se creada genii producatoare”. Domnule profesor, asa vom face bors. Unul acru si cu prea multe legume. Mai ales dupa amenintarea “In final, am o veste tragica pentru tine: pina la perioada de “creativitate” pe care o astepti, urmeaza citeva seminarii tari de tot, in care trebuie sa mincati pe piine ceva cod HTML si CSS. Sa vezi atunci creativitate!”. Am sa mananc pe paine si HTML-ul si CSS-ul, nu va fi asta o problema pentru mine, problema este cum vreti sa ne placa materia si sa ne placa de dumneavoastra cand o spuneti pe tonul asta? Si cum sa ma semnez eu cand numai scriind anonim am capatat asa raspuns?
Noi nu venim la facultate ca sa va facem alea doua ore amare si sa va dam subiect pentru blog si nici dumneavoastra ca sa ne faceti din materie o pedeapsa. Ganditi-va ca unii dintre noi nici nu va cunoastem DELOC, noi am facut “informatica” cu Berneaga si cu Popovici. V-am vazut prima data la seminarul cand ne-ati tinut cinci minute ca sa ne dati id-ul de mess. Erati deja acrit si fara chef, nu ne-ati zambit macar o data, ne-ati vorbit mecanic, ne-ati expediat repede.
Nu fac acum un cult al celor care suntem prezenti, avem si noi partea noastra de vina, dar daca vreti intr-adevar sa fie mai bine, acceptati si vina dumneavoastra si haideti sa incepem de undeva. Cat despre MoodInfo, POiana lui Iocan, Webmix, Zeppelin, am aflat acum, am cautat, am vazut, mi-a placut. Dar nu era de datoria mea sa stiu ce s-a facut in anii precedenti. De ce nu ne-ati luat la primul seminar sa ne aratati? Sa ne povestiti cum a fost?
N-am ce sa-i scriu titularului de curs. Am citit cursurile dumnealui, am ras la glume, am invatat. Problema e relatia dintre noi si dumneavoastra, nu materia.
@Simona: Nu m-am semnat pentru ca am vrut sa fiu precaut. De ce sa ma leg la cap daca nu ma doare? “Fara resentimente” eu n-am s-o cred veci. Si n-am zis ca ne-a facut pitipoance si cocalari, am zis doar ca i-a amintit intr-un context peiorativ la adresa noastra, cu intentii clare.
Eu nu comparam orele, eu comparam modul de predare, interactiunea profesor-studenti, acolo e buba. Dar, da, nu numai Alex Condurache are ore interesante
Cu el mi-a fost mai usor sa-mi sustin argumentatia.
Nu sunt contra introducerilor, they’re welcome, si stiu ce inseamna sa nu ai o baza. Spun doar ca seminarile de la inceputul materiei pot fi tratate si altfel decat cu un simplu “Play/Stop” – “La revedere!”.
martie 25, 2009 la 11:03 pm |
Salut din nou. Eu, pe blogul personal, imi pot expune absolut ce pareri doresc. Voi, aveti modalitati in avantajul vostru, cum ar fi de exemplu, evaluarea profesorilor, fisa de la secretariat. Continui sa adaugi comentarii aici, in numele anului al II-lea, care ma jignesc la rindul lor. Toate bune. Eu, spre deosebire de altii nu moderez comentariile. Deci, pentru ca este posibil, iti mai raspund o singura data:
Consider ca am un fler, o experienta abstracta in a remarca anumite lucruri si una concreta (vizavi de anul vostru pe care il cunosc numai pe jumatate din primul an). Am vazut ce impresie a facut prima ora, cea cu 4-5 studenti, dupa ce, in prima saptamina, v-am dat liber ca sa rezolv unele probleme in avantajul vostru: server, site, programa de curs, programa de seminar, proiector, lucruri care mi-au dat batai de cap. Toate pentru voi. Apoi au inceput seminariile propriu-zise, in care mi-am propus sa nu vorbesc eu povesti, ci sa le vedeti de acolo, din mijlocul scenei americane.
Daca pe generatiile de dinaintea ta nu le cunosti, ii ai la dispozitie pe cei mai mici. Intreaba acolo care e relatia mea cu studentii si ai sa fii surprins. Si atunci, te framinti ca “am ceva” cu anul vostru si ca sint “acrit” la ore (care a fost numai una, in sensul strict al seminarului). De motivele pe care le-as avea, cum ca sinteti total neseriosi la JO, nu te-ai intrebat, doar pentru ca tu consideri ca esti foarte constiincios, ceea ce ma bucura.
Articolul la care faci referire, nu aducea in discutie programa imbecila prin care se inghesuie 30 de studenti (teoretic) la 11 calculatoare, o data la doua saptamini! Aia e acreala mea, nu in relatia cu voi. Nu imi predica cum ar trebui sa fie relatia dintre profesor-studenti, pentru ca astfel imi conturezi un portret care e fals, asa cum alte generatii iti pot confirma.
Acum, punctual:
Nu 20 lipsesc, ci vreo 60; la documentare (forma dinamica didactica) puteati sta si in picioare; Istoria Internetului nu e o introducere, e fundamentala, introducerea a fost cind v-am dat id-ul meu pentru a comunica mai bine online, in afara orelor; urmeaza o parte foarte urita de HTML si CSS, nu-i nimic atractiv intr-asta, acest lucru doream sa il subliniez; de ce ar trebui sa va rinjesc larg, daca nu am nici un motiv sa o fac? De cind e acest lucru un criteriu de evaluare a performantei? Poate in ziua respectiva mi-a murit o ruda; cind am spus fara resentimente, inseamna ca asa era; A fost play/stop – la revedere, din doua motive: documentarele, recunosc, erau cam lungi si trebuia sa ne incadram in timpul pe care il aveam la dispozitie si, un plus, am vrut sa trec mai repede peste cascaturile voastre si sa va dau drumul.
Faptul ca nu sinteti interesati de un documentar, ca nu aveti macar rabdarea sa il priviti si sa intelegeti momente si notiuni elementare, nu mai spun ca ar fi trebuit sa va luati notite, pentru mine e relevant. Daca discutam liber despre niste personalitati despre care nu aveati habar, s-ar fi stirnit frustrare in ambele parti.
Eu in articolul initial sesizam o problema si adresam intrebari, nu a fost un articol calomniator sau de natura pe care ai inteles-o tu, ai pierdut sensul subiectelor discutate, iar comentariile mele justificatoare ar fi, dupa cum ar spune “luminati profesori”, o mare greseala. Imi poti aprecia macar sinceritatea.
Iti multumesc pentru comentarii, dar nu e corect sa semnezi asa fata de restul colegilor care au poate alte pareri.
martie 25, 2009 la 11:55 pm |
Cu totii ne-am pripit in acuze si concluzii.
martie 26, 2009 la 12:03 am |
Nu o sa incep cu ,, Nu vreau sa fiu subiectiva, dar…”. O sa fiu al naibii de subiectiva pentru ca mi se pare cinstit si sanatos! Eu mi-as dori sa am parte de seminarii macar plictisitoare in care cel putin sa casc, sa vizionez documentare, sa ma uit la ceas din 2 in 2 minute si sa vreau acasa as soon as possible! Macar asta inseamna ca reactionez la stimuli, ca totusi ceea ce se intampla in cadrul unui seminar are un impact asupra mea, fie el negativ sau pozitiv.
Sa vezi placere imensa cand iesi dupa un seminar si n-ai niciun fel de senzatie: nici ca ai pierdut doua ore, nici ca ai invatat ceva, pur si simplu parca ti-e si jena sa te uiti in ochii celui care se chinuie sa-ti comunice un mesaj!
Tin sa mai mentionez un lucru: invat la o facultate poate macar la fel de dinamica si moderna ca cea de Jurnalism si tin minte ca la inceput ni se livrau informatii, materie bruta de citit, fara surse, fara niciun fel de sprijin din partea mai multor cadre didactice, iar noi am fost nevoiti singuri sa legam relatii si prietenii cu cei mai mari, sa intrebam in stanga si in dreapta ce cale sa urmam si cum sa ne descurcam mai bine.
Asadar, incercati sa ascultati mai multe viziuni realiste despre o materie/ profesor si nu va grabiti sa trageti concluzii pripite si nefondate!
To sum up: analogiile si comparatiile intre profesori sunt normale si binevenite atata timp cat sunt coerente si rationale!
Va multumesc,
Oana F.
martie 27, 2009 la 10:23 am |
1. Nu cred ca daca un profesor iti zambeste larg iti face ora mai placuta. Valabil pentru mine in toate cazurile de pana acum. Altceva tine de a-ti “placea” o anumita materie.
2. Poate n-ar fi rea o gandire mai pe termen lung. Fa-ne o vizita la master sa vezi cum informatiile de “background” pe care noi le-am invatat la Jurnalism Online sunt acum o baza. “Istoria” Internetului si HTML-ul sunt cam singurele lucruri pe care le avem in comun cu un profesor care nici macar nu stie cu cine vorbeste. Dar macar noi le stim si pe acelea, nu pornim de la 0 ca multi dintre colegii care vin de la alte specializari.
3. Poate ar trebui sa remarci ca Andrei mai scrie si postari “de bine” despre studentii lui. Chiar amuzante as spune (:), ceea ce ma face sa cred ca e amuzant si la ore.
Toate bune si sper sa apreciezi mai mult Jurnalismul in general si in particular inainte sa termini licenta.
martie 28, 2009 la 10:41 am |
[...] pentru invatamantul superior romanesc Va invit sa cititi si sa luati aminte la “N-ai cu cine, niste studenti!”, un articol al unui cadru didactic, preparator mai exact, de la Departamentul de Jurnalistica al [...]
martie 28, 2009 la 10:43 am |
Bravo Andrei, ai in mine un suporter pana in panzele albe!
http://alinciubotaru.wordpress.com/2009/03/28/manifest-pentru-invatamantul-superior-romanesc/
aprilie 1, 2009 la 12:36 pm |
Buna, Andrei!
Daca as avea un banner cu Andrei Stipiuc, sigur mi l-as pune pe blog. Sunt acelasi fan al orelor tale si-as veni si acum sa asist daca m-ai primi
Keep up the good work si nu uita ca lucrurile pe care le facem bine sunt importante pentru noi insine. Cine are urechi de auzit, sa auda. Cine nu, nu merita.
aprilie 3, 2009 la 8:39 pm |
Foarte fain seminarul de azi. Se poate
aprilie 7, 2009 la 1:28 pm |
D-l profesor noi ne-am inteles foarte bine cu dumneavoastra. Mie mi-au placut seminarele d-voastre. Nu va descurajati, cred ca e o chestiune de moment…Poate lor le plac mai mult “stelutele”… decat jurnalismul omline.
aprilie 10, 2009 la 8:34 am |
nu cred ca daca o persoana s-a semnat “anul II”, ne reprezinta pe toti in mod automat. Mereu mi-a placut stilul practic adoptat de A. Stipiuc. Pana la urma trebuie sa recunosti “anul II” ca interesul tau e sa iei nota si sa treaca repede timpul… Spune-mi mie ca mori de curiozitate in ceea ce tine de web, de html, de php etc… Nu inteleg de ce nu ai adoptat alt nume decat unul care face trimitere la o colectivitate care ar putea sa nu iti impartaseasca intru totul parerile.
Daca e sa ma deranjeze ceva, este titilul ales, insa fiid un blog ….sa ne amintim drepturile autorului. Si a fost si de impact. Have fun & shine bright!
aprilie 10, 2009 la 8:41 am |
Eu acuma am apucat sa citesc ce se intampla in randul comentariilor la acest articol si pur si simplu mi s-a facut greata, ca sa raman totusi in latura semi-diplomatica… Cred ca am mai bine de o saptamana de cand tot ma crucesc de ce idiotenii debiteaza cativa din colegii mei de an, insa deja asta a pus capac! Nu accept sub nici o forma ca o colega sau un coleg sa se semneze cu “Anul II” si sa inceapa el/ea o teorie asupra unui profesor caruia nu-i ajunge nici la talpa piciorului… Fac parte, cat o-i mai face parte, din anul II Jurnalism si mi se pare pur si simplu o prostie incredibila initiativa si felul in care si-a pus-o “pe hartie”… Exista o expresie in engleza… “Si-a pus piciorul in gura”… ei, bine, de data asta, cred ca merita cate un picior in gura de la fiecare din cei care nu suntem de acord sa ni se bata joc de identitatea colectiva a acestui an…
Pentru cei care nu imi stiu semnatura, ma numesc Alex Cuza, ca sa nu fie surprize legate de identitatea subsemnatului, iar eu, cel putin, fac parte din generatia “Messenger”, care s-a trezit in clasa a III-a cu calculatorul in brate si acum cred ca sunt indeajuns de bun prieten cu laptopul meu, ca sa nu am nevoie sa imi spuna un profesor ce fac cand se termina mouse-pad-ul, cum am auzit eu o colega spunand la inceputul anului I, la primul seminar…
Eu personal, domnule profesor, va multumesc pentru felul in care vedeti ca ar trebui facute orele, pentru ca reusesc la fiecare ora sa invat ceva nou, chiar daca stiu foooarte bine sa folosesc calculatorul si pentru ca nu ati luat acele raspunsuri idioate ca o identitate colectiva…
Cu respect si prietenie,
a.b.c.
aprilie 12, 2009 la 1:14 am |
Sper ca cei care nu vin la ore isi asuma toata raspunderea pentru asta. Din propria experienta spun ca indiferent cat de “cool” ar fi profesorul vii la facultate pentru a invata ceva care sa-ti foloseasca in viata. Eu am invatat foarte multe la orele lui Andrei si cand ajungeam acasa imi dadeam seama ca trebuie sa muncesc suplimentar sa aflu si mai mult. Nu stiu cati dintre studenti sunt constienti de calitatile lor, cati vor sa afle mult mai multe lucruri singurei, cati au in sange respectul profesorului. Unii studenti sunt delasatori si acest lucru nu poate fi contestat. Am lansat o propunere catorva studenti de anul II sa participe la o “sesiune” foto si in final sa incropim o expozitie. Am primit de la 3-4 persoane interesate mesaje ca sunt de acord sa mergem sa facem fotografii. I-am rugat sa-si anunte colegii pentru ca interesul meu e sa vina cat mai multi…. Banuiti care a fost rezultatul?
). Macar a fost omul sincer!
……………………………………………..
O gramada de puncte de suspensie
Concluzia este ca nu poti lucra decat cu cei interesati sa invete ceva, mai ales cand e ceva practic.
P.S: Am vazut de curand un CV in care scria la aptitudini de utilizare PC >>> cunostinte avansate de Yahoo Messenger si Internet Explorer
aprilie 18, 2009 la 3:51 pm |
@andreea buna asta cu “stelutele”
) multi alearga disperati dupa ele.
Astazi, prea multi se cred sau vor sa fie jurnalisti, iar prea putini au curajul de a-si asuma responsabilitatea pentru vorbele lor. Multi stiu sa “arunce piatra”, prea putini sa o arate. In spatele unui monitor toti sunt viteji si arunca sageti, iar fata in fata se dau dupa fusta mamei.
Si chiar asa e, nu scrie nicaieri ca un profesor trebuie sa ranjeasca ora-ntreaga pentru a fi catalogat drept un profesor bun. Sunt profesori care dau dovada de profesionalism si de o buna relatie cu studentii si fara zambete peste zambete.
La urma urmei, nu vrea nimeni o relatie plina de “emoticonuri” ce poate fi usor confundata cu una virtuala si nici una asemeni celor de pe vremea comunismului. Dupa ‘89 multi se multumeau cu faptul ca nu mai erau strigati dupa numele de familie, la asta prea putini se mai gandesc astazi. Prin urmare, cred ca ar trebui sa fiti multumiti ca nu faceti orele de JO cu un profesor aflat la pensie care sa va bata la cap cu puncte si liniute desenate pe tabla sau alte lucruri asemanatoare. Vorba aia, “nemultumitorului Dumnezeu ii ia darul”, asta chiar asa si e. Apreciati un profesor care face tot posibilul sa “concentreze” materia in ceva util si interesant pentru toti. Eu aveam in liceu un profesor care nici macar nu ne preda; ne punea sa cautam singuri despre tema, iar ora urmatoare ne dadea test si nimeni nu lua mai mult de 5 sau nici atat. Cati dintre voi ar prefera metoda asta sau cati dintre voi s-ar obosi sa caute macar? Sunt materii la facultatea asta la care tre’ sa trudesti mult incat sa ai o nota buna. La informatica, daca ai putin fler si esti atent in clasa, iar acasa citesti de doua ori ce ai facut in clasa, testele ce urmeaza sunt floare-la-ureche.
La urma urmei, tre’ sa gandim ca nu stam in facultate o viata intreaga, asa ca, de ce sa-ti faci inima amara pentru inca un an sau doi cand poti veni cu placere la orele din G-uri:) Putina vointa…nimeni n-a murit depunand un plus de efort;)
aprilie 29, 2009 la 10:34 pm |
Eu n-am nicio legatura cu Faculatea in cauza… Sunt student la Automatica [si calculatoare]. Ce pot sa va spun e asa: avem probleme grave de abordare din partea unor profesori/lectori/asistenti. Si atunci, e clar ca-si pierd interesul si ultimii studenti adevarati.
Cand vine “ala de circuite” cu “partzurile” lui… imi face scurt-circuit creieru. Ca intre el si mine is 4 ani de studii diferenta si 10 ani ca varsta. Si pentru ce ma face el pe mine “dus cu pluta” … n-am inteles.
Pana la urma, trebuie sa ne respectam orice ar fi. Si va vand un pont dragi colegi studenti: de frica, stie toata lumea!
aprilie 30, 2009 la 10:38 am |
Problemele grave de abordare din partea profesorilor/lectorilor/asistentilor este ca nu s-au implicat suficient pentru a schimba sistemul de admitere a studentilor pe baza de dosare, fara examen.
mai 28, 2009 la 11:03 pm |
Nu-mi plac colantii cu sclipici. Nu ma uit pe pitzipoance si imi plac documentarele. Totusi sunt in anul II, acelasi blamat an II. Totusi am plecat, spre rusinea mea, de la seminarul de Jo. De ce? Pentru ca mi s-a permis. Si nu e un repros, nici o scuza ci un fel de motivatie pentru dumoneavoastra ca sa intelegeti ca nu practica e de vine ci noi… studentii si, cu sinceritate cred asta, oamenii.
Imi pare rau de discutiile avute cu ai mei colegi anterior.Discutii jenante pentru ambele parti.Sunt in anul II, am plecat de la seminar si totusi am invatat o lectie. Am invatat ca mai sunt oameni care iubesc ce fac si am inteles ca v-am dezamagit.
Asta era esenta nu-i asa?Mai cred insa ca asta este rostul unui dascal: sa arate directia buna. De aceea zic ca ar trebui sa ne crispam mai putin si sa va bucurati ca ati facut un om, din anul II jurnalism, un om care a plecat de la seminar ca a gresit si ca va iubiti meseria.Numele nu mi-l dau din jena… din jena ca o sa creada careva ca va lingusesc. Dar daca vreti sa il stiti ( doar dumneavoastra) e scris in adresa.
mai 29, 2009 la 1:30 pm |
Propun ca fiecare sa faca ce stie cel mai bine. La urma urmei, viitorul si-l face fiecare dupa cum il/o duce capul. Dar poate ca n-ar fi rau sa luati macar in calcul parerile unor oameni avizati, care-au trecut prin acelasi “calvar” inaintea voastra, a noastra si poate…doar poate, chiar au intentii bune si poate chiar vor sa dea o mana de ajutor in lumea asta in care fiecare se crede “buricul-pamantului” si e mai genial decat colegul din camera de camin. Nitzica educatie (auto-educatie)unde-i cazul, n-ar strica. Cat despre respect…e pe cale e disparitie domnule profesor, dar nu din vina dumneavoastra. Am scapat de frica in care se traia in comunism si-am dat de cea a nesimtirii.Mai bine ma opresc. Vacanta prolifica geniilor