Dupa ce Oaia Ciltz s-a dus la pascut de canabis, porumbeii din header zac, electrocutati, sub liniile de inalta tensiune, la numai citeva clipe ce zarurile au fost aruncate la groapa cu castane intr-un 6-3 de pomina, iata tot asa se intrevede salubrizarea drumului de pleava si buruieni murdare pe care a fost izgonita de atita amar de vreme scoala de presa de la Iasi. Scoala ce trebuie invigorata si reabilitata stringent pe calea rationala a reingurgitarii propriilor valori, ingropate pina acum sub tarina uneltirilor.
Preocupat cu inghesuirea studentilor pe scaune si cu rata de incarcare a paginilor Web, incurcat in cabluri, inecat in creta si stergind praful de pe bancile invataciunilor, buchisind cu studentii mai un pixel, mai un protocol sau o monitorizare a presei, m-am trezit subit proiectat si inghiontit, da’ brutal, nu asa, de sclifoselile violente ale unui dascal liberal si libertin in cultivarea bunelor maniere si principii universitare, a caror apriga lipsa invocata a transformat toate bancile din corpurile A, B, E si mai ales G, in spiritualizata statuie justitiara, personificata astfel intr-o creatura babalica ce inghionteste in drumul ei beteag spre virtute pe unii dintre fostii mei profesori sau colegi de clasa, pe toti actualii mei colegi de catedra, ca sa nu mai povestim de studentii inghebosati de nedreptatile cotidiene ale universului fad in care au fost aruncati de indrumatori impostori, fara carte si fara pana.
Si pentru ca meridianele carnale ale acestor manifestari de tetanos academic s-au extins peste spatiul critic aferent, s-a mutat panorama pe Web, locul ideal pentru birfele, smenurile si susanele inteligente ale onoratei instante cu patalamale stralucitoare, agatate pe toate obiectele dragi meditatiei si actiunii, fie ca e vorba de cana de ceai sau radiatorul de iarna, de bustul lui Spinoza sau de monitorul Philips.
Solutia stipulata, desigur una radicala, se constituie imperios dintr-un pasaport, atasat la un dosar, in care sa fie cuprinse, cit mai multe artificii academice, precum, intr-o tirada aleatorie, romanii, presa si libertatile de expresie sau ingradirile de cenzura, la 1901, 1902, 1923, 1935, 1943-1944, interbelic, postbelic, la 1989, 1990, 1991, 1993, si ce mai tura vura, 2007-2008. Dupa care sa se treaca la perspective si tendinte. Cu alte cuvinte un dosar, a.k.a. CV imbogatit constant, in dirzenia lucida a intelectualitatii, cu lucrari publicate in hotarele academice romanesti si, bineinteles, in afara acestor hotare, in lumea globalizata si, cu bunavointa satelitilor cu robe si toci, in intreg universul.
A sosit, cum era si cazul, vremea justitiei oarbe, vremea in care persoana se confunda cu institutia si, prin asta, cu toate oile din institutia in care trebuie facuta curatenia. A sosit timpul in care activitatile de invatacel, indiferent de gradul didactic, sa fie inlocuite de cele stiintifice, in care trebuie sa scriem si sa publicam cit mai multe articole savante care sa ajute lumea in evolutia ei necontenita spre cunoastere, nu cum o fac cei de la MIT sau alte universitati care au inventat niste cicaturi precum Internetul, ci in dulcele grai romanesc, in stufoase maculaturi impanate cu xeroxuri, legari si cartonari fastuoase.
Ei bine domnule liberal, care ati fost la fiecare deschidere de an universitar, intimpinind studentii ce forfoteau in banci privindu-si pentru intiia data tartorii pe urmatorii 3-4 ani, uite asta ce babalic, asta n-are dinti, unde s-a dus parul astuia, asta e de gasca; care ati adresat numeroase cuvinte si la momentele festive ale incheierii ciclului scolar, ma rog, universitar, privind din fata copii si parinti emotionati deopotriva, ei bine, domnule liberal care nu veniti la orele de pe fituica afisata pe pereti intitulata Orar si nici la unele dintre examenele pentru ca sinteti in “imposibilitatea” de a va onora atributiile de profesor, ocupat fiind cu cele stiintifice, ei bine domnule deontolog, haideti sa transformam impreuna scoala de presa de la Iasi. Si sa incepem cu cel mai mare si sa incheiem cu mine, pentru ca, onorabil, sintem, indiferent de rangul academic, tot una in razboiul dumneavoastra impotriva purulentelor maniere ce se practica la noi. Haideti sa le dam dracului de laptopuri, camere si proiectoare, sa scoatem tocurile si sa improscam pe toti cu cerneala, sa ne purificam pentru totdeauna de partizanatul nostru totalitar, haideti sa transformam odata gradinita in sera si pe profesori din crescatori de copii in crescatori de arbori, din care sa se faca hirtie, hirtie pe care sa scriem, scriituri destepte, pentru comunitati sterpe, care nu pot avea copii, in care toti trebuie sa ne straduim a fi vertebrali, liberali si ceramici, asa cum numai domnia voastra poate sa fie.
Publicat de Andrei Stipiuc 
