Astazi va voi pune inaintea ochilor vostri de cititori umani o concluzie despre acel simplu simtamint omenesc cu care se confrunta o parte doctorala dintre dumneavoastra in cabinetele de medicina veterinara. Stiu foarte bine ca de multe ori ati simtit un sentiment al inutilitatii, ba mai mult, al ponegririi venite din partea noastra, a animalelor, soldate cu latraturi, mieunaturi, copite, muscaturi si de ce nu, behaituri sinistre. V-ati confruntat cu toate aceste manifestari animalice, la propriu, cind dumneavoastra doar incercati sa ne salvati coada, sa ne scoateti osul de peste din git, sa ne deznodati roata de cauciuc din parul cilti. Ei bine, am discutat cu partea importanta si semnificativa a reprezentantilor din Comisia Animalelor pentru Raporturile Umane si am fost convinsa, repet: convinsa, ca toate aceste, sa le spunem gesturi, sint de fapt reactii necontrolate, motrici aleatorii ca raspuns la stimulii fizici mentionati mai sus. In fine, va sintem, de fapt, datori pentru toate actiunile de caritate.
Va multumim!




martie 4, 2008 la 9:43 am |
Mersi din suflet! Nu sint medic veterinar, dar cine stie…
)
martie 4, 2008 la 3:42 pm |
Stimate domnule Andrei Stepan Stepanovici,
Va scrie un fidel ascultator al Radio Enervan. Domnia sa are la rindu-i un timid blog, pe care se chinuie sa-l administreze (adica sa produca, intr- si printr-insul, ceva inteligent sau, ah!, macar inteligibil). Domnia sa ar dori sa ii ia un interviu Oii Ciltz, in eventualitatea in care atit oaia, cit si fidelul sau interlocutor, ar fi disponibili si dispusi.
Ar fi, indraznesc sa spun, un experiment esuat din start, dar care, iata, ar putea fi, totusi, un prim pas intru dezvoltarea unor cai de comunicare inter-animalice.
Ce spuneti, imi oferiti aceasta sansa? Va multumesc ca existati, domnule Andrei Stepan Stepanovici!
Semnat,
Un ascultator fidel
martie 4, 2008 la 3:44 pm |
Post scriptum: cine stie, poate un interviu de genul asta, absolut virtual si inocent, dar, totusi, cit se poate de serios din punct de vedere jurnalistic, va deschide calea si spre acea de mult discutata intilnire la o cafea…
Va asigur, domnule Andrei Stepan Stepanovici, de tot interesul meu timid, dar onest, pentru realizarea acestui interviu! Va bagati, domnule?
martie 4, 2008 la 5:10 pm |
Pass the questions to the sheep
sheep@turma.ro sau mai comod, aici pe blog.
martie 4, 2008 la 11:33 pm |
1. Domnule Andrei Stipiuc, Oaia Cîlţ vă este cumva rudă?
2. Nu vă supăraţi pe întrebarea mea anterioară, voiam doar să eliminăm orice posibilă interpretare a acestei relaţii intelectuale dintre dvs. şi Oaie. În rest, ce mai faceţi?
3. Aţi dat vreodată mîna cu Oaia Cîlţ? Cum v-aţi simţit?
4. Ce părere are Oaia Cîlţ despre discuţia noastră? Are cumva sentimentul că o bîrfim? Sau, ca să o citez, îi face “plă-hă-cere”?
5. A fost o întîlnire providenţială aceasta, cu Oaia Cîlţ, pentru cariera dvs.?
6. Acum, că nu m-am lămurit deloc ce este cu acest personaj enigmatic din existenţa dvs. virtuală, aş vrea să vă întreb: de cînd aveţi această minunată obsesie cu oaia?
7. Vi se trage din copilărie? Aţi avut o oaie care v-a rănit?
8. Domnule Stipiuc, este oaia, pentru dvs., un soi de Axis Mundi, un Perpetuum Mobile al existenţei dvs. de blogger?
9. Iertaţi-mi înrebarea ireverenţioasă: ce părere au cei apropiaţi de prezenţa acestei Oi în viaţa dvs.?
10. Nu vă este frică de faptul că această Oaie vă va apropia, nedorit şi, iată, ca să folosim un termen la modă, epistemic, de Gigi Becali?
11. Ce legătură este între dvs. şi Gigi Becali?
12. Înainte de final, aş vrea să vă întreb:
a. cum aţi găsit publicul din Iaşi?
b. ce preferaţi: rece-cald, sărat-dulce, alb-negru?
c. planuri de viitor?
Vă mulţumesc anticipat pentru răspunsuri!
martie 5, 2008 la 12:03 am |
Ai uitat sa-ntrebi de net
(!
martie 6, 2008 la 10:35 pm |
Desi perioada prin care trecem ne poate determina foarte usor sa ne pierdem humorul, astept, inca, un raspuns promis de la Oaia Ciltz.
Andreiule, Oaia ta poate fi un medicament nesperat pentru nevrozele noastre, inoculate de psihozele altora…
Asadar, astept un raspuns.
Semnat,
Sclavul mituit de pe mosiile Condurache